Pozeeeee...

Cam târziu, dar e criză și la mine-n buzunar :p

Reuniune 2009 REMAKE

Part 2 apare Miercuri (FREE Account has limitations) :p

La grataru lu` ClauSS

More ...

Old memories ... made NEW

Poze mai vechi ... noi pe Flickr

Revelion 2005

More ...

Revelion 2006

More ...

Germania 2006

More ...

Round Trip to Paris - all in one

Part 1 - Romania, Budapesta (Ungaria), Viena (Austria), Autobahn (Germania)

Part 2 - Metz (Franta)

Part 3 - Paris (Franta)

Part 4 - Alps (Franta), Torino - Milano - Venetia (Italia), Romania

Songs 2 Remember

Pachelbel - Canon in D (WAKE UP !!!)


Bonnie Tyler - Lost in France (Metz)

Round Trip to Paris (Part 4)

Ce ma gandeam eu ca ar fi o mica povestioara, s`a dovedit a fi un roman :)). Urmeaza partea a 4-a, ultima din aceasta serie. Luati in mana popcorn si ochelarii de citit si la treaba cu voi.

Dupa ce am plecat din parcarea Carefour`ului cu al nostru Claudiu pe post de sofer am luat`o la drum spre Torino, interesant a fost ca am luat prin Alpi. Ghidati de Robert, am urcat un munte cu 22 de serpentine (serpentine care fac sau au facut parte din Turul Frantei la ciclism). Daca curbele din Oituz sau Cheile Bicazului vi se par ciudate, va invit sa ajungeti pe Tampa. Probleme n`au fost la urcat, mai mult la coborat. Placutele de frana fluierau de incinse ce erau, iar mirosul era fermecator. Puteti vedea de unde am plecat (de undeva de jos de acolo).

In drumul nostru trecand prin multe tuneluri am ajuns la un baraj unde puteam privi efectul topirii ghetarilor (in spatele meu puteti observa efectul). Dupa ce 75% din ocupantii autobuzul au facut un atac cerebral in timp ce imi faceau poza (25% constituind eu si Dan), am plecat mai departe.Toti eram lipiti de geamuri, minunandu`ne de miracolele naturii. Am ajuns si la cel mai inalt punct al excursiei (nu e vorba de punctul culminant al povestirii), la 2055m altitudine. A mai urmat o poza de grup in zapada si restul alpilor i`am admirat de pe sosea.

Am mers noi ce am mers si dupa ce intram in Italia, iar ma fraiereste Claudiu si`mi spune ca va conduce el ca stie drumul. Eram oleaca obosit asa ca nu m`am impotrivit prea mult. Am trecut de la sofer la pasager, insa cand vroiam si eu sa ma "hodinesc" putin a inceput "distractia". Am jucat un joc care cred ca se numeste "Distruge`i dorinta!" (eu spun ca imi doresc ceva, iar cel care ma urmeaza spune ca o sa se indeplineasca doar ca nu chiar asa cum imi imaginez eu, iar prin imaginatia lui imi va distruge dorinta"; cum toti suntem cu imaginatia bogata va puteti imagina ce a iesit acolo :)). Am ajuns intr`un final si in Torino, la locul unde urma sa ne petrecem noaptea. Claudiu si Lucian au intrat sa verifice daca sunt locuri si sa afle un pret. Era 18 euro/persoana, cativa au strambat din nas. Eu am inceput sa strang bani, Claudiu si Ovidiu au inceput sa se "certe" pe alta tema ceea ce la influentat pe Lucian sa se duca sa renegocieze cu patronul, spunandu`i acestuia ca cei doi se cearta de la pretul camerei. Si uite asa ne`am cazat noi cu 16 euro/persoana in Torino :)) (multumim Lucian). Noaptea a trecut, spiritele s`au calmat, eu m`am odihnit si am inceput o noua zi.
Am vizitat repede repede Torino`ul. Fascinant oras, nu stiu de ce ne`am oprit in el, dar poate e doar parerea mea! Ne`am ferit sa vorbim prea mult romaneste sa nu ne trezim cu ceva in cap!

Next stop...Milano! (mare atentie la urmatoarele paragrafe, urmeaza punctul culminant si deznodamantul)
Ajunsi in Milano, ne`a "bless`uit" Dumnezeu cu un loc de parcare ca sa nu ne chinuim noi prea tare. Ne`am apucat si am vizitat un mare parc (care nu stiu cum se cheama, doar ca se vedea antena de la RaiUno), apoi Castello Sforzesco. Imediat dupa vizita la castel, Sorela a fost aleasa "norocoasa" grupului, alegandu`se cu niste gainat ;)) dar povestea merge mai departe. Dupa ce ajungem in centrul orasului, ne minunam de proaspat restauratul "Duomo di Milano". Un mic tur prin interiorul acestuia si pretul de 7 euro de a urca pe el ne face sa ne indreptam spre galeria de fite "Vittorio Emanuele II", acolo unde stanga dreapta vezi numai Luis Vuiton, Versace si restul smecherilor ;)).

Satui de vizitat dar cu stomacul gol, o sunam pe Delia (o prietena comuna de`a mea si a lui Lucian) sa ne intalnim si sa ne duca intr`un loc unde putem manca o pizza buna si ieftina (ca nu degeaba Italia e mama pizzei). Dupa ce Lucian mi`a dat informatii false de locatia unde trebuia sa ne intalnim cu Delia, dupa alte telefoane si informatii, am ajuns intr`un final sa ne intalnim. Dupa ce a ocupat si ultimul loc liber din autobuz, ne`a indrumat spre un complex comercial (Mall la noi). Ajunsi acolo, n`am mai fost asa norocosi cu parcarea. Cu toate ca Mall`ul dispunea de parcare proprie aveam cel putin doua inconveniente care nu ne permiteau sa o parcam acolo. Primul fiind lungimea, ceea ce nu ne`a permis sa urcam la parcarea supraterana, iar al doilea fiind inaltimea, ceea ce nu ne`a permis sa coboram la subterana. Cum noi nu ne lasam batuti asa usor, am zarit un loc de parcare peste drum de Mall. Am parcat si infometat am pasit apasat in Mall.
Dupa o masa copioasa, facem ceva cumparaturi pentru urmatoarea parte de drum ce va urma. Next destination...Venetia!

Ajunsi la masina, ma indrept spre portiera si am observat ca cineva a lasat torpedoul deschis, torpedou care continea actele mele (buletin, pasaport, asigurare medicala). Moment in care mi`a venit sa iau la injurat si sa caut vinovatii. La a doua privire, observ geamul din dreapta cu o gaura in el .... mi`a picat fisa ... masina a fost sparta !!! Imediat ce observ asta, ma uit de urgenta in torpedoul din mijloc unde se afla GPS`ul dirigii. Rasuflu usurat, deoarece inca mai era acolo. Toti panicati incercam sa cautam raspunsuri. Delia suna la 112, iar pe mine ma trasneste un gand sa ma uit la bagaje in spate. Deschid usa de la portbagaj, bagajele noastre erau acoperite cu patura cum le`am lasat ... dau patura la o parte si incep sa ma uit dupa rucsacele mele ... nu erau la locul lor ... panica s`a instaurat in mine ... imi venea sa arunc tot din masina sa`mi gasesc bagajele, dar o clipa de luciditate mi`a deschis ochii si mi`a aratat ca nu mai sunt acolo ... AM FOST JEFUITI !!! Am ramas fara Mac, fara camera video (imprumutata) a lu` Ciprian, fara iPod, fara haine, Claudiu a ramas si el fara Laptop, Sorela a ramas fara geanta si multe acte (norocul ei a fost ca buletinul ei era in portofelul lui Claudiu ... dezastru) !!!

Delia suna din nou la 112 si solicita sa trimita un echipaj. Politia zonala (eram intr`o suburbie) nu mai lucra la ora aia, trebuia sa ne deplasam personal la "chestura" din Milano (police station). Ajungem acolo si ... sa inceapa distractia! Am fost si sunt asa deranjat cum a tratat politia italiana acest caz incat nici nu ma deranjez sa va povestesc (cei care au asistat o pot face prin comment). Nu ca m`as fi asteptat sa miste vreun deget, dar puteau macar sa vina sa vada geamul spart ! Bine ca a fost buna hartia pentru CASCO, macar atat!!!

Frustrati de eveniment (unii mai mult, altii mai putin), am hotarat sa o luam direct spre casa, fara a mai vizita frumoasa Venetie. Pe drum unii s`au mai razgandit, si pentru ca era in drumul nostru spre casa (cu o deviatie de vreo 30 km), au hotarat sa opreasca si in Venetia pentru cateva minute. Mie cum nu`mi mai ardea de nimic, am condus pana la vreo 60km distanta de Venetia apoi am facut schimb cu ClauSS si m`am dus sa dorm. A condus Claudiu pana in Venetia, au vizitat jumatate de ora (eu n`am iesit din masina, am dormit in continuare), cred ca s`au bucurat tare de priveliste, era 4 noaptea!

Am plecat iar la drum. Eu m`am trezit undeva pe la intrare in Austria si am preluat colacul. De atunci nici nu mai tin minte cum a trecut timpul, deoarece nu ma interesa decat sa ajung acasa (la Paula :">). Ne`am oprit undeva in Austria si am incercat sa punem ceva sa acoperim geamul (eu avand experienta din SUA cu gemuletul meu spart), dar gaura fiind prea mare nu ne`a ajutat decat vreo 20km, fiind apoi "fortati" sa renuntam la improvizatia facuta.
Pana la intrarea in Romania am avut liniste. Dar cum am intrat in Romania, a inceput calvarul ... Claudiu si al lui Carnetel "of death/debt" (the black list), in care fiecare aveam ceva de dat si (cativa) ceva de primit ! Dar dupa estimarile geografului Claudiu, suma reala ar fi fost ce spunea el impartit la 2 :)) ... ne`a ametit asa pana la Onesti. Trebuia sa facem niste tranzactii intre noi incat si cei de la BVB (Bursa de Valori Bucuresti) ne`ar fi invidiat. Dar cineva cu mintea mai limpede (sa nu dam nume) a venit cu o idee geniala: sa adune datoriile fiecaruia si sa ne spuna cat avem de dat, el sa stranga banii de la fiecare si apoi sa dea fiecaruia cat are de primit (simplu, nu:? stiu ca algoritmul lui ClauSS era cat se poate de complex, dar eu vroiam sa ajung la Bacau cu ceva bani in buzunar).

Daca ultimul record a fost Onesti - Bacau de 40 de minute cu o masina puternica de 5 persoane, acum am facut 45 de minute cu un "autobuz" de 9 persoane ;)). Ma grabeam, pentru ca am avut ghinionul sa conduca ClauSS din Sebes pana in Brasov.

Am ajuns in Bacau, am dus lumea la casele lor, m`am dus si pe mine acasa si i`am urat lui Claudiu drum bun, pentru ca trebuia sa ajunga la Iasi !

This was fun, data viitoare am sa ma duc cu bagajele si la veceu !!! :)) =))

Round Trip to Paris (Part 3)

Iata cum vine si a treia parte a acestei minunate povesti. Enjoy!

Dupa frumoasa excursie la Metz, in care eu am vazut un episod din Lost (dupa care tanjeam sa ma uit), am facut oleaca curatenie prin masina si am atipit vreo 10 minute au aparut si "ingerasii" plini de credinta :D! Am luat`o iar la drum... Pentru ca eram in intarziere cu 4 ore fata de plan (doua pentru ca a condus ClauSS si alte doua pentru ca s`au decis sa petreaca/piarda prin Metz) am urcat inapoi pe autostrada! Pe autostrada mergeam de parca aveam girofaruri (1x6km/h cu autobuzul, unde x = etajul la care stau eu). Am mers si mers, undeva iar am schimbat ca imi aduc aminte ca m`am trezit undeva pe la periferia Parisului, unde am observat ca o masina din trei era atinsa/lovita! Acest lucru deja ne`a pus pe ganduri.

Claudiu a fost nevoit sa`i pazeasca pe altii in trafic in loc sa`si vada de drum, dar intr`un final am ajuns la destinatie. Dupa ce ne`am invartit de 2-3 ori printre micile stradute ale unui cartier parizian, am gasit si un loc sa parcam autobuzul. Ce`i drept oleaca peste limita, dar a scapat neatins!
Cat timp cautam noi loc de parcare, Robert s`a intalnit cu Andreea (prietena lui, acum si a noastra care a binevoit sa ne cazeze si nu numai). Am chemat`o pe Andreea sa ne confirme ca am parcat intr`un loc in care nu riscam sa ne ridice masina!

Am luat cele necesare din masina si am plecat spre garsoniera Andreei, unde ne`am intalnit cu prietenul acesteia Miloude (sper ca am scris corect). Miloude este o oglinda a Andreei, doi oameni deosebiti care merita tot respectul nostru! Dupa ce Miloude ne`a pregatit ceva de mancare si ne`am mai trezit din betia drumului am pornit in recunoastere prin Paris.

Am coborat la Metrou (nu asa interesant pe cum m`as fi asteptat, interesante mi s`au parut scaunele care daca nu stateai pe ele se ridicau). Ne`am calatorit cu metroul, am iesit inapoi la lumina zilei, am traversat vreo doua strazi si undeva in fata l`am zarit ... era cel din poze ... o constructie care dateaza din 1889, poate ati ghicit, e vorba de Turnul Eiffel.

Ne`am plimbat pe malul Senei, am facut poze, ne`am minunat (eu vorbeam la telefon, filmam si faceam poze...all in one). Ajunsi in fata turnului, am ramas uimiti de cata lume putea fi acolo. Lume cat vezi cu ochii care culmea stateau la coada sa urce in turn. Un pic descurajati de marimea cozii ne`am asezat la un picior al turnului unde se urca doar pe scari, liftul nefiind o optiune. Ovidiu, avand rau de inaltime, a contestat decizia noastra de a urca pe scari (pentru ca era coada relativ mai mica) si tot incerca sa`si adune adepti, dar votul democratic l`a strivit asa cum m`a strivit pe mine in drum spre Metz (he he he)!

Cu toate astea am ajuns la casa de bilete, am beneficiat de reducere ca aveam sub 24 de ani si am luat`o la pas in inaltime. Eu fac miscare de obicei, dar scarile astea chiar m`au obosit. Ajuns la primul nivel cautam sa inhalez cat mai mult aer ca telescoapele mele dadeau semne de uzura maxima! Ne`am invartit pe acolo (altii de emotie au fost nevoiti sa caute urgent o baie sa`si rezolve problema) apoi ne`am mai aventurat la o tura de urcat pe scari.

Urcam si urcam si credeam ca nu mai ajung...intr`un final am dat si de ultimele scari si am pasit la al doilea nivel (ultimul nivel la care puteai ajunge pe scari). Aici am petrecut mai mult timp facand poze si uitandu`ne in zare incercand sa recunoastem anumite monumente (unul dintre ele fiind Arcul de Triumf). Dupa ce ne`a batut vantul destul, inapoi la scari sa ajungem inapoi la baza turnului unde stabilisem sa ne intalnim cu Andreea (care ne`a fost si ghid). In acea seara am fost si la cladirea de peste drum de Turnul Eiffel, care habar n`am ce e, dar nu m`a impresionat decat ca am mancat un sandwich de 1m cu 5 euro ;)). Era tarziu, noi eram obositi, si am luat`o spre Metrou. In drumul nostru am ajuns pe la Arcul de Triumf si am pasit pe jumatate din Champs Elysees. Ajunsi la Andreea, ne`am grupat repede si am reusit sa dormim 10 oameni in 20mp.

Noaptea a trecut...ClauSS a sforait (bine ca am adormit inaintea lui si n`am fost deranjat de zgomotul infernal pe care`l poate produce). Dimineata, Miloude ne`a surprins din nou cu un mic dejun frantuzesc care a fost foarte binevenit. Dupa o masa copioasa, am pornit la drum sa mai vedem ce mai era de vazut. Am hotarat sa luam masina, un mic calcul a scos la iveala ca e mai ieftin decat cu metroul si muuult mai confortabil. Cu una bucata GPS si un Miloude insotit de Andreea pe randul din fata, am ajuns in centrul Parisului unde am inceput sa cautam un loc de parcare, problema n`a fost de locuri de parcare ci de locuri incapatoare pentru un autobuz. Dupa ce am gasit acel loc, pastrat cu sfintenie de ai nostri ingeri pazitori, ne`am bucurat din nou de FREE PARKING, am facut cateva poze de referinta ca sa stiu de unde sa iau masina (care intr`un final nu s`au dovedit asa folositoare...cititi mai tarziu ;)).

De la masina, am luat`o spre malul Senei unde am dat nas in nas cu celebra catedrala "Notre Dame", am facut repede niste poze si ne`am asezat la lunga coada (care credeam eu ca o sa dureze o vesnicie, dar spre binele tuturor, m`am inselat). Am vizitat catedrala, am ramas impresionat de orga din interior si de detaliile arhitecturale exterioare (imi imaginez ca multi masoni au lucrat la aceasta catedrala). Imediat langa catedrala era un nene plin de talent. In 3 minute iti decupa profilul pentru doar 2 euro. Cum pe toti ne strangeau buzunarele, ne`am uitat la el cum lucreaza, ne`am minunat si am plecat pentru ca ne grabeam =)).

Next stop, Gradinile Luxemburgului, dar pana acolo multe suveniruri si un afis cu Disney Land :). Ne`am plimbat oleaca prin gradinile care mie mi s`au parut o mare gradina nu mai multe...De acolo, usor usor am ajuns si la ultimul reper turistic, acesta fiind Louvre. Ne`am uitat pe acolo prin stanga, prin dreapta, ne`am pozat, ne`am odihnit si am luat`o inapoi spre masina.

In drum spre masina, ne`am oprit la o terasa, sa ne hidratam la pret de Paris. Costy si Dan au binevoit sa se piarda de grup la o intersectie de terasa la care ne`am asezat, lucru ce i`a determinat sa se duca la masina si sa ne astepte acolo. Incercand sa dam de ei, Costy trimite un mesaj sa vina repede cineva cu cheia de la masina ca este un geam deschis (pe randul din spate). Geograful nostru se ridica de la masa, ia cheile la masina si pleaca spre ea. Dupa 5 minute vine la fel cum a plecat ... cu cheia`n buzunar. Socati ca geograful nu a gasit masina, m`am aventurat eu cu Robert. Eu inarmat cu pozele de referinta si Robert cu skill`ul am plecat. Ne`am invartit pe doua stradute, am intrebat vreo doua persoane, am luat indicatii "pretioase" de la Costy si ne`am intors inapoi la aceeasi terasa unde ne`am asezat, ne`am hidratat, am achitat si am plecat cu totii.

Ovidiu, cu ceva grame de alcool in el, a pus pariu cu Robert ca gaseste masina fara harta, fara indicatii, fara nimic inaintea noastra. Robert si el cu aceeasi doza de alcool in el a simtit probabilitatea foarte mica a lui Ovidiu de a reusi (Ovidiu fiind lipsit de orientare in spatiu),insa Robert a riscat si...a pierdut!

Dupa aceasta mica aventura am plecat spre Sacre Coeur. In drumul nostru am trecut prin "Districtul Rosu" al Parisului, unde am vazut Sex Shop`uri cum sunt bancile in parc si celebrul Moulin Rouge. Trecand prin Montmartre am ajuns si la Sacre Coeur. Biserica care am vizitat`o repede repede pentru ca masina noastra era la PAID PARKING si daca depaseam 2h cu ea acolo plateam pentru o zi intreaga (romanul tot roman ramane).

Priviti si cum se parcheaza in Paris!

Am luat masina si ne`am oprit acasa la Andreea sa ne luam bagajele si ramas bun. Asa cum am spus mai devreme, acesti oameni deosebiti s`au gandit tot timpul la noi si la confortul nostru. Pe langa ca s`au oferit sa ne mai cazeze o noapte (ocazie care a trebuit sa o refuzam pentru a ne putea continua excursia si sa fim in "grafic"), Miloude, in timpul vizitei noastre la Sacre Coeur s`a dus acasa sa ne pregateasca mancare pentru drum. Fara cuvinte ...!!!

Ne`am adunat cu totii la masina, ne`am luat ramas bun, am scos cele mai bune expresii de multumire acestor oameni deosebiti si am pornit la drum. Cand sa iesim la o strada mai principala, in fata mea pe o strada cu sens unic, o ambulanta, opresc (era in misiune), la 2 min in spatele meu...alta ambulanta. Pot sa spun ca eram in mijlocul actiunii? :)) Dupa ce si`au terminat treaba, m`au lasat si pe mine sa plec si baiat cuminte cum sunt, mi`am vazut de drum.
La un sens giratoriu, din eroare de citire a GPS`ului, am intrat pe o straduta un pic aglomerata ... bine bine ... foarte aglomerata, care culmea, ducea la Disney Land. Dupa ce am pierdut 30 min intrand si iesind de pe acea straduta care nu avea mai mult de 300 de metri, am pornit la drum spre sudul Frantei.

Dupa cateva ore de mers (pe drumurile nationale - asta inseamna ca acele cateva ore nu inseamna cateva sute de km), am hotarat sa cautam un loc unde sa dormim. Am ajuns intr`un orasel numit Provins, un oras care dicta istorie. Acest fapt nu m`a impresionat foarte mult, dat fiind faptul ca eram foarte obosit si nu cautam altceva decat un pat. Dupa ce intr`un final (dupa povesti horror cu un grup de persoane sechestrati intr`un hostel, povesti ce le auzeam de pe randul din spate) am gasit si noi un loc unde putem dormi. Foarte civilizat. Fara receptioneri, fara cash, fara hartii. Un card cu bani poate face minuni in momente de criza. Ne`am "cazat", am mancat (unii mai greu) si cativa dintre noi (pensionarii si soferii) am mers la somn, restul au dat o tura prin oras...la 3 noaptea.

Dimineata m`a izbit dupa doar cateva ore de somn. Ne`am adunat si am pornit la drum. Next stop...Grenoble, via Lyon. Prin Lyon doar am intors masina pe vreo 2-3 strazi si am plecat mai departe. Am ajuns in Grenoble unde am parcat masina intr`un loc unde nu poti parca un autobuz, lucru care ne`a fortat sa cautam un alt loc de parcare. Dupa ce ne`am invartit vreo 10 minute fara a gasi ceva, i`am incarcat pe toti in masina si am mers la primul Carefour din oras. Loc unde ne`am facut cumparaturile, nevoile si planurile.

Inchei aici a treia parte a excursiei, deja ma prinde dimineata si nici rabdare sa mai scriu n`am. In urmatoare parte urmeaza punctul culminant si deznodamantul (nu degeaba am invatat momentele subiectului la scoala).