Informații pentru cei care s-au săturat de ... RO !!!

joi, 30 aprilie 2009

Round Trip to Paris (Part 2)

Pentru ca Ovidiu si`a exprimat dorinta in post`ul anterior de a scrie "introducerea" intrarii noastre in Franta, nu pot sa`l refuz, asa ca here we go:

"Dupa cum o excursie fara momentele ei pline de neprevazut este ca si geograful fara atlas (Claudiu te iubim :D) sau actorul fara masca teatrala (Luci, pe tine pe langa faptul ca te iubim, promitem ca de acum iti vom mai da si crezare atunci cand te vei prabusi senseless dupa o confruntare cu Vlad :P), asadar pentru ca nu puteam trece prin tara vinului si, implicit, a bunei dispozitii ca lama cutitului prin branza Roquefort s-a hotarat, prin vot (asa cum stim noi sa facem noi lucrurile, in purul stil democratic :D), ca odata intrati in Franta sa abandonam autostrada si sa luam calea drumurilor nationale, pentru ca... nu-i asa ?!... aveam mult mai multe lucruri interesante de vazut.

Zis si facut, cu o majoritate zdrobitoare, de sapte la unu (ne pare rau Vlad :P) am ales ca prima destinatie Metz-ul, un orasel de provincie celebru pentru...... sincer.... habar n-am pentru ce este celebru, mai bine il intrebati pe Claudiu :)). Ajunsi aici, Vlad, probabil si in semn de protest fata de rezultatul votului, a ales sa nu ne insoteasca in ceea ce ar fi trebuit sa fie o plimbare de cel mult o ora prin prea minunatul orasel celebru pentru lipsa lui de celebritate. Ne-am aventurat, prin urmare, pe strazile Metz-ului, avand stabilit de catre Claudiu si un punct de referinta, un punct terminus ca sa zic asa. Si ce altceva putea sa reprezinte acest punct de referinta decat o catedrala.

Bineinteles ca in drum am mai intrat intr-o biserica si am asistat cateva minute la pregatirile pentru slujba din prima zi a Pastelui catolic (lucru care mie, trebuie sa recunosc acum, mi-a facut o deosebita placere). Dupa acest moment, din straduta in straduta ca o albinuta (sau... mai multe) si dupa ce Sorela si-a demonstrat calitatile francofone, prin indicatiile cerute unei madame de prin partile locului, am ajuns si la Catedrala cu pricina. Aici, ca printr-o interventie divina, am aflat de la Luci si Claudiu ca ne aflam intr-un moment foarte important al slujbei, momentul in care preotul ofera credinciosilor binecuvantarea. Nu ma intrebati cum si-au dat seama, ca nici unul, nici altul nu rup un cuvintel in minunata limba a lui Balzac. Dar nu mai conteaza, cert e ca dupa ce l-am asteptat pe luci vreo 10 minute, timp in care a plecat in fata sa ia « pacea », din nou va rog sa nu-mi cereti detalii ca nu stiu sa vi le ofer, a trebuit sa-i mai asteptam alte 15-20 de minute pe claudiu, sorela si luci sa primeasca si « binecuvantarea », fapt cu care, eu unul, nu prea am fost de acord, stiind ca Vlad ne astepta, deja, de mai bine de o oara la masina.

La iesire, ca niste fauni fara frica de Dumnezeu (sau mai bine zis de biserica), eu si Robert am intrat in rolul animalutelor sadice si rau-voitoare si am inceput sa-i sicanam pe cei care tocmai iesisera cu « pacea » si « binecuvantarea » in brate, iar ei, pe buna dreptate, au avut grija sa ne taxeze in consecinta. Cert este ca de la acest episod a decurs, mai tarziu, decizia de a transforma religia in subiect tabu :P. Beleaua, insa, a reprezentat-o momentul in care am realizat ca e posibil sa avem probleme in a da de Vlad, crezand ca e posibil, printr-o neintelegere, sa fi venit cu masina in intampinarea noastra.

Astfel, inspirati de cantecul pe care tocmai il ascultasem in drum spre Metz, fiecare dintre noi fredona in surdina « I am lost in France », incercand cu disperare si fara succes sa luam legatura cu Vlad, prin intermediul telefonului. Totusi, avand « pacea » si « binecuvantarea » de partea noastra, dupa ce am orbecait o perioada, am ajuns si la locul din care ne despartisem, loc in care l-am gasit pe Vlad, stand cuminte in masina neurnita din loc, pentru ca bine a spus cine-a spus, « doar nu avea el, acum, sa o faca pe taxiul nostru » :)). Si bine ca nu a facut-o :D !

De acum il las pe Vlad sa continue povestea ca eu m-am bagat suficient in seama..."