Ce ma gandeam eu ca ar fi o mica povestioara, s`a dovedit a fi un roman :)). Urmeaza partea a 4-a, ultima din aceasta serie. Luati in mana popcorn si ochelarii de citit si la treaba cu voi.
Dupa ce am plecat din parcarea Carefour`ului cu al nostru Claudiu pe post de sofer am luat`o la drum spre Torino, interesant a fost ca am luat prin Alpi. Ghidati de Robert, am urcat un munte cu 22 de serpentine (serpentine care fac sau au facut parte din Turul Frantei la ciclism). Daca curbele din Oituz sau Cheile Bicazului vi se par ciudate, va invit sa ajungeti pe Tampa. Probleme n`au fost la urcat, mai mult la coborat. Placutele de frana fluierau de incinse ce erau, iar mirosul era fermecator. Puteti vedea de unde am plecat (de undeva de jos de acolo).
In drumul nostru trecand prin multe tuneluri am ajuns la un baraj unde puteam privi efectul topirii ghetarilor (in spatele meu puteti observa efectul). Dupa ce 75% din ocupantii autobuzul au facut un atac cerebral in timp ce imi faceau poza (25% constituind eu si Dan), am plecat mai departe.Toti eram lipiti de geamuri, minunandu`ne de miracolele naturii. Am ajuns si la cel mai inalt punct al excursiei (nu e vorba de punctul culminant al povestirii), la 2055m altitudine. A mai urmat o poza de grup in zapada si restul alpilor i`am admirat de pe sosea.
Am mers noi ce am mers si dupa ce intram in Italia, iar ma fraiereste Claudiu si`mi spune ca va conduce el ca stie drumul. Eram oleaca obosit asa ca nu m`am impotrivit prea mult. Am trecut de la sofer la pasager, insa cand vroiam si eu sa ma "hodinesc" putin a inceput "distractia". Am jucat un joc care cred ca se numeste "Distruge`i dorinta!" (eu spun ca imi doresc ceva, iar cel care ma urmeaza spune ca o sa se indeplineasca doar ca nu chiar asa cum imi imaginez eu, iar prin imaginatia lui imi va distruge dorinta"; cum toti suntem cu imaginatia bogata va puteti imagina ce a iesit acolo :)). Am ajuns intr`un final si in Torino, la locul unde urma sa ne petrecem noaptea. Claudiu si Lucian au intrat sa verifice daca sunt locuri si sa afle un pret. Era 18 euro/persoana, cativa au strambat din nas. Eu am inceput sa strang bani, Claudiu si Ovidiu au inceput sa se "certe" pe alta tema ceea ce la influentat pe Lucian sa se duca sa renegocieze cu patronul, spunandu`i acestuia ca cei doi se cearta de la pretul camerei. Si uite asa ne`am cazat noi cu 16 euro/persoana in Torino :)) (multumim Lucian). Noaptea a trecut, spiritele s`au calmat, eu m`am odihnit si am inceput o noua zi.
Am vizitat repede repede Torino`ul. Fascinant oras, nu stiu de ce ne`am oprit in el, dar poate e doar parerea mea! Ne`am ferit sa vorbim prea mult romaneste sa nu ne trezim cu ceva in cap!
Next stop...Milano! (mare atentie la urmatoarele paragrafe, urmeaza punctul culminant si deznodamantul)
Ajunsi in Milano, ne`a "bless`uit" Dumnezeu cu un loc de parcare ca sa nu ne chinuim noi prea tare. Ne`am apucat si am vizitat un mare parc (care nu stiu cum se cheama, doar ca se vedea antena de la RaiUno), apoi Castello Sforzesco. Imediat dupa vizita la castel, Sorela a fost aleasa "norocoasa" grupului, alegandu`se cu niste gainat ;)) dar povestea merge mai departe. Dupa ce ajungem in centrul orasului, ne minunam de proaspat restauratul "Duomo di Milano". Un mic tur prin interiorul acestuia si pretul de 7 euro de a urca pe el ne face sa ne indreptam spre galeria de fite "Vittorio Emanuele II", acolo unde stanga dreapta vezi numai Luis Vuiton, Versace si restul smecherilor ;)).
Satui de vizitat dar cu stomacul gol, o sunam pe Delia (o prietena comuna de`a mea si a lui Lucian) sa ne intalnim si sa ne duca intr`un loc unde putem manca o pizza buna si ieftina (ca nu degeaba Italia e mama pizzei). Dupa ce Lucian mi`a dat informatii false de locatia unde trebuia sa ne intalnim cu Delia, dupa alte telefoane si informatii, am ajuns intr`un final sa ne intalnim. Dupa ce a ocupat si ultimul loc liber din autobuz, ne`a indrumat spre un complex comercial (Mall la noi). Ajunsi acolo, n`am mai fost asa norocosi cu parcarea. Cu toate ca Mall`ul dispunea de parcare proprie aveam cel putin doua inconveniente care nu ne permiteau sa o parcam acolo. Primul fiind lungimea, ceea ce nu ne`a permis sa urcam la parcarea supraterana, iar al doilea fiind inaltimea, ceea ce nu ne`a permis sa coboram la subterana. Cum noi nu ne lasam batuti asa usor, am zarit un loc de parcare peste drum de Mall. Am parcat si infometat am pasit apasat in Mall.
Dupa o masa copioasa, facem ceva cumparaturi pentru urmatoarea parte de drum ce va urma. Next destination...Venetia!
Ajunsi la masina, ma indrept spre portiera si am observat ca cineva a lasat torpedoul deschis, torpedou care continea actele mele (buletin, pasaport, asigurare medicala). Moment in care mi`a venit sa iau la injurat si sa caut vinovatii. La a doua privire, observ geamul din dreapta cu o gaura in el .... mi`a picat fisa ... masina a fost sparta !!! Imediat ce observ asta, ma uit de urgenta in torpedoul din mijloc unde se afla GPS`ul dirigii. Rasuflu usurat, deoarece inca mai era acolo. Toti panicati incercam sa cautam raspunsuri. Delia suna la 112, iar pe mine ma trasneste un gand sa ma uit la bagaje in spate. Deschid usa de la portbagaj, bagajele noastre erau acoperite cu patura cum le`am lasat ... dau patura la o parte si incep sa ma uit dupa rucsacele mele ... nu erau la locul lor ... panica s`a instaurat in mine ... imi venea sa arunc tot din masina sa`mi gasesc bagajele, dar o clipa de luciditate mi`a deschis ochii si mi`a aratat ca nu mai sunt acolo ... AM FOST JEFUITI !!! Am ramas fara Mac, fara camera video (imprumutata) a lu` Ciprian, fara iPod, fara haine, Claudiu a ramas si el fara Laptop, Sorela a ramas fara geanta si multe acte (norocul ei a fost ca buletinul ei era in portofelul lui Claudiu ... dezastru) !!!
Delia suna din nou la 112 si solicita sa trimita un echipaj. Politia zonala (eram intr`o suburbie) nu mai lucra la ora aia, trebuia sa ne deplasam personal la "chestura" din Milano (police station). Ajungem acolo si ... sa inceapa distractia! Am fost si sunt asa deranjat cum a tratat politia italiana acest caz incat nici nu ma deranjez sa va povestesc (cei care au asistat o pot face prin comment). Nu ca m`as fi asteptat sa miste vreun deget, dar puteau macar sa vina sa vada geamul spart ! Bine ca a fost buna hartia pentru CASCO, macar atat!!!
Frustrati de eveniment (unii mai mult, altii mai putin), am hotarat sa o luam direct spre casa, fara a mai vizita frumoasa Venetie. Pe drum unii s`au mai razgandit, si pentru ca era in drumul nostru spre casa (cu o deviatie de vreo 30 km), au hotarat sa opreasca si in Venetia pentru cateva minute. Mie cum nu`mi mai ardea de nimic, am condus pana la vreo 60km distanta de Venetia apoi am facut schimb cu ClauSS si m`am dus sa dorm. A condus Claudiu pana in Venetia, au vizitat jumatate de ora (eu n`am iesit din masina, am dormit in continuare), cred ca s`au bucurat tare de priveliste, era 4 noaptea!
Am plecat iar la drum. Eu m`am trezit undeva pe la intrare in Austria si am preluat colacul. De atunci nici nu mai tin minte cum a trecut timpul, deoarece nu ma interesa decat sa ajung acasa (la Paula :">). Ne`am oprit undeva in Austria si am incercat sa punem ceva sa acoperim geamul (eu avand experienta din SUA cu gemuletul meu spart), dar gaura fiind prea mare nu ne`a ajutat decat vreo 20km, fiind apoi "fortati" sa renuntam la improvizatia facuta.
Pana la intrarea in Romania am avut liniste. Dar cum am intrat in Romania, a inceput calvarul ... Claudiu si al lui Carnetel "of death/debt" (the black list), in care fiecare aveam ceva de dat si (cativa) ceva de primit ! Dar dupa estimarile geografului Claudiu, suma reala ar fi fost ce spunea el impartit la 2 :)) ... ne`a ametit asa pana la Onesti. Trebuia sa facem niste tranzactii intre noi incat si cei de la BVB (Bursa de Valori Bucuresti) ne`ar fi invidiat. Dar cineva cu mintea mai limpede (sa nu dam nume) a venit cu o idee geniala: sa adune datoriile fiecaruia si sa ne spuna cat avem de dat, el sa stranga banii de la fiecare si apoi sa dea fiecaruia cat are de primit (simplu, nu:? stiu ca algoritmul lui ClauSS era cat se poate de complex, dar eu vroiam sa ajung la Bacau cu ceva bani in buzunar).
Daca ultimul record a fost Onesti - Bacau de 40 de minute cu o masina puternica de 5 persoane, acum am facut 45 de minute cu un "autobuz" de 9 persoane ;)). Ma grabeam, pentru ca am avut ghinionul sa conduca ClauSS din Sebes pana in Brasov.
Am ajuns in Bacau, am dus lumea la casele lor, m`am dus si pe mine acasa si i`am urat lui Claudiu drum bun, pentru ca trebuia sa ajunga la Iasi !
This was fun, data viitoare am sa ma duc cu bagajele si la veceu !!! :)) =))
Dupa ce am plecat din parcarea Carefour`ului cu al nostru Claudiu pe post de sofer am luat`o la drum spre Torino, interesant a fost ca am luat prin Alpi. Ghidati de Robert, am urcat un munte cu 22 de serpentine (serpentine care fac sau au facut parte din Turul Frantei la ciclism). Daca curbele din Oituz sau Cheile Bicazului vi se par ciudate, va invit sa ajungeti pe Tampa. Probleme n`au fost la urcat, mai mult la coborat. Placutele de frana fluierau de incinse ce erau, iar mirosul era fermecator. Puteti vedea de unde am plecat (de undeva de jos de acolo).
Am vizitat repede repede Torino`ul. Fascinant oras, nu stiu de ce ne`am oprit in el, dar poate e doar parerea mea! Ne`am ferit sa vorbim prea mult romaneste sa nu ne trezim cu ceva in cap!
Ajunsi in Milano, ne`a "bless`uit" Dumnezeu cu un loc de parcare ca sa nu ne chinuim noi prea tare. Ne`am apucat si am vizitat un mare parc (care nu stiu cum se cheama, doar ca se vedea antena de la RaiUno), apoi Castello Sforzesco. Imediat dupa vizita la castel, Sorela a fost aleasa "norocoasa" grupului, alegandu`se cu niste gainat ;)) dar povestea merge mai departe. Dupa ce ajungem in centrul orasului, ne minunam de proaspat restauratul "Duomo di Milano". Un mic tur prin interiorul acestuia si pretul de 7 euro de a urca pe el ne face sa ne indreptam spre galeria de fite "Vittorio Emanuele II", acolo unde stanga dreapta vezi numai Luis Vuiton, Versace si restul smecherilor ;)).
Dupa o masa copioasa, facem ceva cumparaturi pentru urmatoarea parte de drum ce va urma. Next destination...Venetia!
Ajunsi la masina, ma indrept spre portiera si am observat ca cineva a lasat torpedoul deschis, torpedou care continea actele mele (buletin, pasaport, asigurare medicala). Moment in care mi`a venit sa iau la injurat si sa caut vinovatii. La a doua privire, observ geamul din dreapta cu o gaura in el .... mi`a picat fisa ... masina a fost sparta !!! Imediat ce observ asta, ma uit de urgenta in torpedoul din mijloc unde se afla GPS`ul dirigii. Rasuflu usurat, deoarece inca mai era acolo. Toti panicati incercam sa cautam raspunsuri. Delia suna la 112, iar pe mine ma trasneste un gand sa ma uit la bagaje in spate. Deschid usa de la portbagaj, bagajele noastre erau acoperite cu patura cum le`am lasat ... dau patura la o parte si incep sa ma uit dupa rucsacele mele ... nu erau la locul lor ... panica s`a instaurat in mine ... imi venea sa arunc tot din masina sa`mi gasesc bagajele, dar o clipa de luciditate mi`a deschis ochii si mi`a aratat ca nu mai sunt acolo ... AM FOST JEFUITI !!! Am ramas fara Mac, fara camera video (imprumutata) a lu` Ciprian, fara iPod, fara haine, Claudiu a ramas si el fara Laptop, Sorela a ramas fara geanta si multe acte (norocul ei a fost ca buletinul ei era in portofelul lui Claudiu ... dezastru) !!!
Frustrati de eveniment (unii mai mult, altii mai putin), am hotarat sa o luam direct spre casa, fara a mai vizita frumoasa Venetie. Pe drum unii s`au mai razgandit, si pentru ca era in drumul nostru spre casa (cu o deviatie de vreo 30 km), au hotarat sa opreasca si in Venetia pentru cateva minute. Mie cum nu`mi mai ardea de nimic, am condus pana la vreo 60km distanta de Venetia apoi am facut schimb cu ClauSS si m`am dus sa dorm. A condus Claudiu pana in Venetia, au vizitat jumatate de ora (eu n`am iesit din masina, am dormit in continuare), cred ca s`au bucurat tare de priveliste, era 4 noaptea!
Am plecat iar la drum. Eu m`am trezit undeva pe la intrare in Austria si am preluat colacul. De atunci nici nu mai tin minte cum a trecut timpul, deoarece nu ma interesa decat sa ajung acasa (la Paula :">). Ne`am oprit undeva in Austria si am incercat sa punem ceva sa acoperim geamul (eu avand experienta din SUA cu gemuletul meu spart), dar gaura fiind prea mare nu ne`a ajutat decat vreo 20km, fiind apoi "fortati" sa renuntam la improvizatia facuta.
Pana la intrarea in Romania am avut liniste. Dar cum am intrat in Romania, a inceput calvarul ... Claudiu si al lui Carnetel "of death/debt" (the black list), in care fiecare aveam ceva de dat si (cativa) ceva de primit ! Dar dupa estimarile geografului Claudiu, suma reala ar fi fost ce spunea el impartit la 2 :)) ... ne`a ametit asa pana la Onesti. Trebuia sa facem niste tranzactii intre noi incat si cei de la BVB (Bursa de Valori Bucuresti) ne`ar fi invidiat. Dar cineva cu mintea mai limpede (sa nu dam nume) a venit cu o idee geniala: sa adune datoriile fiecaruia si sa ne spuna cat avem de dat, el sa stranga banii de la fiecare si apoi sa dea fiecaruia cat are de primit (simplu, nu:? stiu ca algoritmul lui ClauSS era cat se poate de complex, dar eu vroiam sa ajung la Bacau cu ceva bani in buzunar).
Daca ultimul record a fost Onesti - Bacau de 40 de minute cu o masina puternica de 5 persoane, acum am facut 45 de minute cu un "autobuz" de 9 persoane ;)). Ma grabeam, pentru ca am avut ghinionul sa conduca ClauSS din Sebes pana in Brasov.
Am ajuns in Bacau, am dus lumea la casele lor, m`am dus si pe mine acasa si i`am urat lui Claudiu drum bun, pentru ca trebuia sa ajunga la Iasi !
This was fun, data viitoare am sa ma duc cu bagajele si la veceu !!! :)) =))
